192

Anexa nr.1

Modelul unui cod de etică profesională

A. Toţi membrii unei organizaţii (firme) vor acţiona cu:

- responsabilitate şi fidelitate faţă de nevoile publicului;

- corectitudine şi fidelitate faţă de asociaţii, clienţii, furnizorii şi

patronii firmei în care sunt angajaţi;

- competenţă prin devotament faţă de idealurile înalte ale onoarei

personale şi integrităţii profesionale.

B. Un membru al unei organizaţii (firme):

- va menţine oricând independente gândirea şi acţiunile sale;

- nu va exprima părerea sa asupra contractelor sau a declaraţiilor

financiare ale firmei, până nu deţine mai întâi o relaţie cu clientul, sau

pentru a determina dacă se poate aştepta ca opinia lui să fie considerată

independentă, obiectivă şi nealeatoare de către cineva care cunoaşte

toate datele;

- când pregăteşte raporturi financiare care exprimă o opinie asupra

situaţiei financiare a firmei, destinate conducerii firmei, va prezenta

toate datele materiale cunoscute de el pentru a omite o informaţie care

ar putea să inducă în eroare; va aduna suficiente informaţii pentru garantarea

exprimării acelor opinii şi va raporta despre orice erori materiale

sau devieri de la principiile profesionale general acceptate;

- nu va dezvălui sau folosi nici o informaţie confidenţială care priveşte

afacerile patronului sau clientul, sau decât atunci când acţionează

în sensul obligaţiilor sale, sau când o asemenea informaţie se cere

dezvăluită pentru propria apărare sau pentru apărarea vreunui asociat

sau unui angajat, în orice proces legal, sau împotriva oricărei presupuse

incorectitudini profesionale, la ordinul autorităţilor legislative,

sau al conducerii, sau al oricărui comitet al societăţii în exerciţiul propriu

al sarcinilor lor, dar numai în măsura în care este necesar în scopul

respectiv;

- va informa patronul sau clientul de orice conexiuni sau interese

de afaceri care i-ar putea interesa;

- în cursul exercitării obligaţiilor sale în interesul patronului sau

clientului său, nu va păstra, primi, negocia sau dobândi nici o taxă, remuneraţie

sau beneficiu fără cunoştinţa şi consimţământul patronului

sau clientului său;

193

- va urma toate etapele rezonabile în aranjarea oricărui angajament

ca şi un consultant, pentru a stabili o înţelegere clară a scopului

şi obiectivelor lucrării, înainte de începerea ei şi va oferi clientului un

cost estimativ, profitabil înaintea angajamentului, dar în orice caz, cât

mai devreme posibil;

- se va comporta faţă de ceilalţi subordonaţi cu politeţe şi bună

credinţă;

- nu va comite nici un act de natură să discrediteze firma unde

este angajat şi nici profesia sa;

- nu se va angaja sau nu va consilia nici o afacere sau ocupaţie

care în opinia societăţii este incompatibilă cu etica profesională a profesiei

sale, sau cu moralitatea societăţii sale;

- nu va accepta nici un angajament de verificare a unui alt subordonat

angajat al aceluiaşi patron decât cu ştiinţa acelui subordonat sau

în cazul în care legătura acelui subordonat cu lucrarea s-a încheiat.

Excepţie face membrul a cărui obligaţie nominală este sa verifice

lucrările altora;

- nu va încerca să obţină vre-un avantaj asupra altor subordonaţi,

prin plata sau acceptarea unui comision, pentru încheierea unui contract

sau realizarea unui serviciu;

- va susţine principiile generale profesiei sale;

- nu va acţiona cu răutate sau în alt mod prin care să păteze reputaţia

publică sau profesională a altui membru sau să împiedice realizările

obligaţiilor acestuia;

- se va menţine întotdeauna la standardele de competenţă, exprimate

de cerinţele academice şi de experienţă, pentru admiterea în societate

şi pentru continuarea activităţii ca membru al organizaţiei din

care face parte;

- va împărtăşi şi altora, din cadrul firmei sau a profesiei, cunoştinţele

pe care le deţine şi pe care se întemeiază profesia sa şi va promova

în general progresul organizaţiei al cărei membru este, sau al profesiei

sale;

- îşi va asuma numai lucrări pentru care este abilitat prin natura

pregătirii şi experienţei sale şi atunci când este în interesul patronului

sau clientului său, va angaja sau va sfătui patronul sau clientul să angajeze

alţi specialişti;

194

- va dezvălui tribunalelor societăţii orice practică sau acţiune

incompatibilă, neetică, ilegală sau necinstită a unui subordonat, care

lezează reputaţia, demnitatea sau onoarea societăţii;

- se va strădui să se asigure că orice parteneriat sau compromis cu

care se asociază ca partener, şef, director, inspector sau angajat funcţionează

după codul de etică profesională şi regulile de comportament

profesional stabilite de către societate.

Anexa nr.2

„Codul deontologic al studentului”

(Mesager Universitar, Februarie 2006)

Studentul are următoarele drepturi:

– sa urmeze activita.ile didactice ale faculta.ii la care a fost

inmatriculat in conformitate cu planurile de inva.amant;

– sa foloseasca laboratoarele, amfiteatrele, salile de cursuri .i

seminare, salile de lectura, biblioteca, mediateca, complexul

sportive .i celelalte mijloace puse la dispozi.ia sa de catre UTM pentru

pregatirea profesionala .i pentru activita.i cultural-sportive;

– sa participe la activita.ile universitare .i .tiin.ifice din cadrul UTM;

– sa aleaga .i sa fie ales ca reprezentant in diverse structuri .i foruri

universitare de conducere;

– sa beneficieze de asisten.a medicala;

– sa beneficieze de burse de studii .i de alte forme de sprijin material

in conformitate cu actele normative in vigoare.

Studentul are următoarele indatoriri:

– sa se pregateasca .i sa participe activ la orele de curs, seminare,

lucrari de laborator, precum .i la verificarile periodice;

– sa sus.ina toate formele de evaluare a cuno.tin.elor prevazute in

cadrul sesiunilor de examene;

– sa-.i verifice situa.ia universitara la sfar.itul fiecarui an de studiu;

– sa foloseasca cu grija bunurile material puse la dispozi.ia lui in

spa.iile de inva.amant, camine, cantine etc., raspunzand

pentru bunurile distruse;

– sa manifeste comportament civic .i respect fa.a de colegi, precum .i

fa.a de cadrele didactice .i personalul administrativ;

195

– sa excluda din vocabular expresiile necenzurate, obscene, vulgare;

– sa nu insulte, sa nu ofenseze cadrele didactice, administrative .i

colegii;

– sa respecte regulile de prevenire a incendiilor;

– sa nu fumeze in incinta universita.ii, sa foloseasca pentru fumat

numai locurile special amenajate.

Obligaţiile studentului in biblioteca UTM:

– sa respecte cu stricte.e regulile de folosire a bibliotecii;

– sa manifeste un comportament decent, sa foloseasca un limbaj

civilizat .i sa se conformeze prevederilor din Regulamentul de

ordine interna;

– sa se comporte civilizat, sa protejeze bunurile bibliotecii, sa pastreze

lini.tea, ordinea .i cura.enia in biblioteca;

– sa nu extraga fi.e din cataloage .i sa nu faca insemnari pe ele;

– sa pastreze .i sa restituie fi.a de control .i fi.a cu numar;

– sa nu transmita permisul de intrare altor persoane;

– sa nu intre in sali cu gen.i .i cu haine de sezon rece, folosirea

garderobei e obligatorie;

– sa nu consume alimente .i bauturi in salile de lectura;

– sa deconecteze telefonul mobil;

– sa completeze corect .i cite. toate datele in buletinul de cerere pentru

fiecare titlu de publica.ie;

– sa verifice cu aten.ie starea publica.iilor primite, semnaland

bibliotecarului eventualele deteriorari;

– sa nu iasa afara din salile de lectura cu publica.iile ce i s-au dat doar

spre consultare;

– sa anun.e bibliotecarul in cazul ie.irii din sala de lectura cu o

publica.ie pentru copiere;

– sa pastreze in stare buna publica.iile imprumutate, sa nu faca

insemnari, sublinieri .i alte deteriorari;

– sa respecte termenele de restituire a publica.iilor imprumutate,

nerespectarea este sanc.ionata;

– in cazul pierderii sau deteriorarii unei publica.ii trebuie sa

gaseasca .i sa restituie un exemplar din aceea.i edi.ie sau o alta

publica.ie considerata echivalenta;

– sa respecte orarul de func.ionare a salilor de lectura.

Incălcările de disciplină

196

Mai jos sunt expuse posibilele incalcari de disciplina in universitate:

1. Comportament/ac.iuni necinstite. Necinste .colara inseamna

plagiere, barfa asupra lucrarilor/temelor sau examenelor; angajarea in

colaborari neautorizate in timpul/in cadrul lucrarilor; luarea, ob.inerea

sau utilizarea anumitor material pentru lucrari fara permisiunea

profesorului; prezentarea dosarelor false sau incorecte privind

succesele la inva.atura; a ac.iona singur sau in colaborare cu cineva in

falsificarea dosarelor sau a ob.ine grade, onoruri, premii in mod

necinstit; a fabrica, a falsifica date, proceduri de investiga.ii, analiza

datelor.

2. Comportament diversionist in sala de studii. Incalcarea ordinii.

Comportament diversionist in clasa inseamna a se angaja intr-un

comportament care perturbeaza substan.ial activitatea didactica,

abilitatea profesorului de a preda sau a inva.a studentul. Sala de studii

subin.elege orice loc unde studentul este angajat in munca spre

ob.inerea unui credit sau satisfacerea cerin.elor de program, precum .i

a altor activita.i didactice.

3. Falsificarea. Falsificarea inseamna prezentarea/furnizarea

informa.iei false, incomplete care duce in eroare oficialita.ile

universita.ii; falsificarea/uneltirea de unul singur sau cu alte persoane

impreuna la falsificarea dosarelor sau a documentelor; a raporta fals

despre existen.a unei bombe, foc, dezastru natural ori alt tip de situa.ii

excep.ionale oficialita.ilor universita.ii sau altor unita.i/agen.ii pentru

situa.ii excep.ionale.

4. Refuzul de a recunoaşte şi a marturisi complicitatea in ac.iuni rau

inten.ionate. Refuzul de a identifica sau a identifica fals o ac.iune rau

inten.ionata a cuiva atunci cand asta cere o oficialitate autorizata

a universita.ii printr-un ordin sau o cita.ie, inseamna incalcare.

5. Incercare de jignire sau de in.elare. Incercare de jignire sau de

in.elare inseamna a modifica un dosar sau un document, folosit sau

eliberat de catre universitate, anume in scopul de a jigni, in.ela sau

dezinforma.

6. Comportament de amenin.are, har.uire sau atentat in campus.

Comportamentul de amenin.are, har.uire sau atentat in campus

inseamna a pune in amenin.are sau in pericol sanatatea, siguran.a sau

bunastarea altei persoane.

197

7. Comportament dezordonat in campus. Comportamentul dezordonat

in campus presupune un asemenea comportament care incita sau

poate sa incite perturbarea lini.tii; perturbarea sau intreruperea

procesului de predare, de investiga.ie, administrative .i de func.ionare

a serviciilor publice; perturbarea disciplinei sau a activita.ilor

universitare incuviin.ate.

8. Posedarea sau folosirea armelor in campus. Posedarea sau folosirea

armelor in campus sau a articolelor, substan.elor utilizate in calitate de

arme, incluzand arme de foc, substan.e inflamabile sau explozibile,

substan.e biologice .i chimice periculoase, cu excep.ia unor cazuri

cand folosirea acestora este permisa de catre autorita.ile universitare

pentru unele activita.i cerute de o oarecare tema, este incalcare grava.

9. Posedarea .i folosirea neautorizata a drogurilor .i alcoolului in

campus. Este incalcare grava.

10. Utilizarea neautorizata a facilita.ilor .i serviciilor universita.ii –

inseamna a folosi incorect proprieta.ile sau facilita.ile universita.ii;

folosirea neadecvata sau deteriorarea echipamentului antiincendiar, al

dispozitivelor de siguran.a sau alt echipament pentru situa.ii

excep.ionale; ob.inerea frauduloasa a acestora prin in.elaciune, ac.iuni

neautorizate; nerestituirea la timp .i in stare buna a bunurilor, a

locuin.ei universita.ii.

11. Furt, daune proprieta.ii, vandalism. Aici se are in vedere jaful,

stricaciunile, distrugerile, posedarea neautorizata, vinderea sau

daruirea frauduloasa a proprieta.ii care apar.ine universita.ii sau unui

membru al comunita.ii universitare sau unui oaspete.

12. Accesul nepermis – inseamna intrarea fara voie in proprietatea,

facilita.ile sau serviciile universita.ii; ob.inerea sau punerea la

dispozi.ia altei persoane a unor mijloace pentru un asemenea acces

neautorizat; include .i folosirea neautorizata sau punerea la dispozi.ia

altei persoane a cheilor, cardurilor sau codurilor de acces.

13. Comportament diversionist – inseamna a intrerupe inten.ionat

evenimentele universitare; participarea la anumite demonstra.ii

care intrerup activita.ile normale ale universita.ii .i lezeaza drepturile

altor indivizi; a conduce sau a incita pe al.ii la perturbarea

activita.ilor universitare normale sau programate; angajarea in ac.iuni

de blocare care intrerup mi.carea libera, fie a persoanelor

198

pedestre sau a vehiculelor in campus; producerea sau cauzarea

zgomotului care perturbeaza activita.ile sau func.iile universitare

autorizate.

14. Intervenirea inten.ionata pe teritoriul universita.ii sau la activita.ile

universitare cu expresii libere, inseamna utilizarea cuvintelor

indecente, necuviincioase, fara ru.ine, obscene .i a injuraturilor/

sudalmelor.

15. Tentativa de mituire (corupere activa, conform Codului Penal) sau

mituirea,

– promisiunea, oferirea sau darea unui cadru didactic sau unei

persoane cu func.ie de raspundere, personal sau prin mijlocitor, de

bani, bunuri sau servicii, in scopul promovarii ilegale a examenelor/

colocviilor, proiectelor/ lucrarilor de an individuale sau altor forme de

evaluare a cuno.tin.elor, a altor privelegii .i avantaje sau a oricarei

decizii favorabile ce nu i se cuvine. Coruperea activa, ca .i cea pasiva

(luarea mitei), este considerate infrac.iune care este pedepsita penal .i

prin exmatricularea din universitate.

16. Mijlocirea in coruperea active (mituire), – primirea sau extorcarea

de bani .i bunuri, acceptarea de servicii sau avantaje pentru sine sau

alta persoana in scopul de a o face sa savar.easca ac.iuni ilicite,

indifferent daca asemenea ac.iuni au fost sau nu savar-.ite, se

considera, conform Codului Penal al Republicii Moldova, trafic de

influen.a .i astfel de infrac.iune este pedepsita penal .i prin

exmatricularea din universitate.

17. Incalcarea regulamentelor universita.ii– inseamna un

comportament contradictoriu care incalca regulamentele universita.ii

(de ordine interioara ale universita.ii .i de ordine interioara in caminele

studen.e.ti), care au fost expuse sau publicate, inclusiv dispozi.iile

con.inute in contractile cu studen.ii.

18. Incalcarea legilor de stat in campus – inseamna un comportament

care este impotriva legilor de stat, inclusiv legile de interzicere a

intrebuin.arii alcoolului, drogurilor, a jocurilor de noroc, har.uirea

sexuala, comportament indecent, incendiere premeditata.

19. Incalcari persistente – inseamna implicarea in ac.iuni repetate de

incalcare a acestui cod.

Proceduri și sancţiuni

199

Aici sunt expuse sanc.iunile valabile daca vreun student sau ac.iune

studen.easca se demonstreaza a fi vinovata de incalcarea

prezentului cod.

1. Avertizarea i mustrarea – inseamna avertizare, ș mustrare in forma

orala sau scrisa.

2. Cererea/porunca de ascultare/supunere – inseamna respectarea de

buna credin.a/voin.a a cererii universita.ii ca o condi.ie de admitere la

studii in universitate; restric.ii; restituire; eliminare/mutare din

locuin.a; re.inerea/refuzul de eliberare a diplomei de studii sau a unui

grad pentru o anumita perioada de timp.

3. Confiscarea – inseamna confiscarea bunurilor folosite sau posedate

prin incalcarea regulamentelor universita.ii; confiscarea certificatelor/

documentelor false sau folosite fraudulos.

4. Stagiu disciplinar, eliberarea provizorie – inseamna un statut special

cu condi.iile impuse in timp limitat dupa stabilirea abaterii in

comportament.

5. Suspendarea sau exmatricularea. Inseamna incetarea/suspendarea

statutului pe durata nu mai mare decat pentru un an de studii a

studentului sau incetarea definitiva a statutului studentului. a.

Suspendarea provizorie, pe o perioada nedefinita – pana la audien.a in

fa.a Comitetului Disciplinar; pre.edintele sau delegatul poate impune

suspendarea imediata cu pierderea tuturor drepturilor .i privilegiilor

studentului dupa estimarea/ aprecierea dovezilor primite.

Contestări privind pedeapsa studentului Orice student sau organiza.ie

studen.easca care a fost invinuita de incalcarea regulilor sau statutului

universita.ii trebuie sa aiba .ansa de a ob.ine o audien.a .i accesul

la cel pu.in o contestare corecta .i deschisa.

Pentru a proteja drepturile studen.ilor sau organiza.iilor studen.e.ti,

pre.edintele sau delegatul ar trebui sa asigure fiecarui delincvent o

procedura de contestare pentru a pune in discu.ie incalcarile.

Procedura de judecata va reflecta preocuparea universita.ii pentru

aflarea nevinova.iei studentului sau organiza.iilor studen.e.ti acuzate

inclusiv .i dreptul ambelor par.i de a lua decizie .i a solu.iona cazul

intr-o anumita perioada de timp. Procedura trebuie sa includa:

– motiv pentru contestare;

– proceduri pentru documentarea cererii de contestare;

– examinarea celor care apeleaza.

200

Anexa nr.3

Codul deontologic al inginerilor

Codul etic al inginerului cuprinde ansamblul caracteristicilor ce

definesc calitatea activităţii profesionale, precum şi demnitatea

inginerului în procesul creaţiei tehnico-ştiinţifice şi al producţiei în

societate.

Responsabilităţile care-i incumbă inginerului îl obligă la respectarea

necondiţionată a Codului profesiei şi la o înaltă ţinută cetăţenească.

În întraga sa activitate, inginerul va acţiona aplicînd următoarele

principii deontologice:

1. Desfăşurarea activităţii profesionale la nivelul calitativ cel mai

înalt, cu responsabilitate şi cinste faţă de firmă şi client;

2. Comportarea şi natura sa contribuie la creşterea prestigiului de

inginer, prin:

-devotament faţă de profesia aleasă;

-efort personal de imbunătăţire continuă a propriilor cunoştinţe şi

deprinderi;

-instruirea şi perfecţionarea profesională şi asigurarea condiţiilor

pentru creşterea experienţei persoanelor subordonate;

-promovarea spiritului de echipă, curajului opiniilor, încrederii şi

respectului reciproc;

-păstrarea echilibrului între dorinţa de afirmare şi modestia ce trebuie

să-l caracterizeze.

3. Acordarea importanţei cuvenite aspectelor ecologice, sociale şi

economice, în rezolvarea problemelor inginereşti;

4. Realizarea numai acelor sarcini sau lucrări pentru care are

competenţa necesară;

5. Apel la sfatul şi experienţa altor specialişti, ori de cite ori interesele

firmei sau clientului vor fi mai bine servite în acest mod;

6. Evitarea oricărei concurenţe neloiale cu alţi ingineri prin publicitate

defăimătoare, exploatarea financiară a poziţiei sale sau a poziţiei unui

subordonat, critica publică a altor ingineri în problem care ţin de

profesie, exercitarea de presiuni sau influienţe pentru obţinerea unor

avantaje nemeritate;

201

7. Furnizarea de informaţii tehnice corecte, comparabile pe plan

internaţional;

8. Promovarea şi utilizarea metodelor şi tehnicilor de asigurare a

calităţii;

9. Acordarea de consultanţă tehnică, economică şi ecologică corectă;

10. Refuzul preluării de lucrări sau sarcini care nu sunt corecte din

punct de vedere tehnic, economic, sau legal şi care, în mod evident,

pot prejudicia intersele şi viitorul ţării;

11. Respectarea drepturilor şi intereselor de proprietate ale altor

persoane sau firme.

Exemplu de cod etic ingineresc (managerial):

-ca inginer (manager), este chemat să servească cu responsabilitate

interesele subordonaţilor săi, ale asociaţilor, ale comunităţii, naţiunii şi

întregii lumi;

-va fi ghidat în toate activităţile de adevăr, dreptate, acurateţe şi de

bunul gust;

- va păzi cu atenţie reputaţia, pentru a crea în cadrul organizaţiei un

bun climat moral şi un spirit civic;

-va recunoaşte, în exercitarea atribuţiilor, că propriul model de

activitate şi de viaţă exercită mai multă influienţă asupra

colaboratorilor şi subordonaţilor, decit ceea ce spune sau scrie;

-va da aceeaşi consideraţie drepturilor şi intereselor celorlalţi, ca şi

cerinţelor personale;

-va menţine o atitudine echilibrată şi va lua în consideraţie ideile şi

opiniile altora;

-va privi rolul de inginer (manager) ca pe o obligaţie de a-i ajuta pe

subordonaţi, pe colaboratori şi asociaţi să-şi indeplinească aspiraţiile

profesionale şi personale;

-va informa pe cei interesaţi despre ultimele dezvoltări ale domeniului

de specialitate, al echipamentelor şi practicii inginereşti din sfera lor

de activitate;

-va căuta să folosească metode recunoscute şi autorizate pentru a

creşte productivitatea şi eficienţa organizaţiei;

-va respecta competenţa profesională a colegilor şi va munci împreună

cu ei pentru a susţine şi a promova obiectivele şi programele

organizaţiei;

202

-va susţine eforturile de fortificare a managementului profesionist prin

exemple, prin formarea, perfecţionarea şi promovarea celor merituoşi.

Problema cea mai delicată în privinţa codurilor etice vizează

implementarea lor in cadrul organizaţiilor şi urmărirea incălcării

principiilor expuse.

Dacă încălcările codului etic constituie şi acte ilegale,

responsabilitatea firmei se limitează la sesizarea justiţiei. În caz

contrar, managerii acţionează în conformitate cu prevederile codului

etic, unanim însuşite şi acceptate în cadrul organizaţiei.

Finalităţile deontologice constituie un ghid de cunoaştere, o încercare

de a deosebi valorile de non valori, binele de rău în interacţiunea

profesională.

Educarea virtuţilor fireşti (amabilitate, politeţe, gingăşie, respect,

sinceritate) presupune un comportament corect, evitarea grosolăniilor,

expresiilor nepoliticoase, certurilor ş.a. De multe ori întâlnim copii

care nici în familie, nici în şcoală nu au respectat cultura manierilor

elegante. Copilul care a crescut de mic ca un sălbatic se va confrunta

şi în continuare cu multe piedici în comportare.

Manualele de etică conţin reguli de comportare civilizată, însă

etica nu se predă în şcoală, iar numărul de manuale este insuficient.

Educaţia etică trebuie să cuprindă nu doar formule de politeţe, ci şi

modele practice de realizare a acestora. Înainte ca bunele maniere să

devină o obişnuinţă, copilul trebuie să aibă cei şapte ani de acasă cu

gesturi de politeţe formate deja. În acest sens, biblia ne povăţuieşte:

cinsteşte, fiule, pe tatăl şi pe maica ta pentru ca să prelungească zilele

tale. Această cinste şi onoare copilul o învaţă în primele zile ale vieţii,

în timpul comunicării cu cei din familie în special.

Anexa nr.4

Codul etic al informaticianului

Etica informaticienilor ar trebui definită, în mod analog, cu cea a

medicilor, a juriştilor, a dascălilor şi ar trebui să stabilească

principii de acţiune şi să soluţioneze problematica cu care se

confruntă un specialist informatician în exercitarea funcţiei sale. Ea

203

ar trebui să se refere şi la responsabilităţile unui informatician în

relaţiile cu cel care l-a angajat, cu colegii de muncă, cu potenţialii

clienţi, cu toţi ceilalţi care ar putea fi afectaţi de prestaţia lui.

Multe din aceste probleme ar putea fi soluţionate prin principii

etice generale, comune tuturor profesiunilor. Evaluarea faptului că

o companie livrează un sistem de calcul iar un informatician

concepe un virus pe care îl implementează, făcând imposibilă

funcţionarea sistemului, sau stabilirea reacţiei unui informatician

angajat când şeful lui îi solicită să facă o copie neautorizată după

un program protejat se pot face conform principiilor de deontologie

profesională.

Prima responsabilitate morală a unui utilizator TIC este de a

procura şi utiliza numai pachete de programe originale. Dacă se

procură software pentru o societate comercială, trebuie ca pentru

fiecare calculator procurat să se cumpere propriul său pachet de

produse soft original, precum şi numărul corespunzător de

manuale. Este ilegal să se procure un singur set de soft original

care să fie apoi rulat în mai multe calculatoare sau care să fie

împrumutat, copiat sau difuzat, indiferent de motivaţie, fără

acordul scris prealabil al producătorului de soft.

La procurarea de soft, utilizatorul TIC trebuie să se asigure că se

cumpără soft original. Multe produse soft contrafăcute arată

identic cu cele distribuite de producătorul original, deşi sunt

inferioare calitativ şi generatoare de erori sau viruşi.

Producătorii, furnizorii, distribuitorii de produse, precum şi

prestatorii de servicii informatice, sunt obligaţi să ia măsurile care

se impun pentru a putea da asigurările necesare celor care le

utilizează că acestea nu sunt de natură să afecteze drepturile

omului şi libertăţile individuale.

Informaţia în formă digitală este volatilă şi extrem de uşor de

reprodus. Respectul pentru activitatea creativă a altora este un

factor critic în mediul cibernetic. Violarea dreptului de autor,

inclusiv plagiatul, încălcarea dreptului la viaţa particulară, privată,

accesul neautorizat într-un sistem de calcul, violarea dreptului de

proprietate intelectuală, de secret comercial, de know-how,

204

diseminarea de informaţie nocivă sau ilegală ar trebui să constituie

temeiuri pentru sancţionarea făptuitorilor.

Astfel ar trebui să se ţină seama şi de următorii factori:

· Calitatea programului scris. A corespuns ea standardelor de

calitate profesionale existente? Problema este că încă nu au fost

stabilite standarde de calitate a softului, unanim acceptate, aşa

cum sunt elaborate în alte domenii. Un exemplu negativ în acest

sens este “Corel Draw” care deşi a ajuns la a VI-a versiune, se

livrează “as it is”(aşa cum este), iar compania furnizoare nu-şi

asumă responsabilitatea dacă nu lucrează sau produce pagube.

Furnizorii de soft care îşi declinau responsabilitatea pentru

produsele lor erau acceptaţi în anii `80 când microcalculatoarele

erau o noutate experimentală.

· Analistul programator este responsabil pentru o eroare care

apare în programul conceput? Este cunoscut faptul că unele

erori (viruşi) sunt inevitabile şi apariţia lor nu poate fi pusă în

seama autorului. În cazul însă în care erorile într-un program

apar din cauza lipsei de atenţie sau din incompetenţă,

responsabilitatea revine în mod clar celui care l-a conceput.

· Un factor determinant pentru stabilirea responsabilităţii etice a

unui analist programator, în cazul conceperii unui program cu

erori, ar putea fi stabilirea faptului dacă analistul programator

putea, în mod logic, să evite acele erori şi dacă conceperea unor

teste de verificare ar fi eliminat posibilitatea apariţiei erorilor.

Progresul tehnologic generat de calculatoare şi ritmul

extraordinar de dezvoltare a TIC pot determina un impact dramatic

asupra vieţii oamenilor. Pentru unii care văd calculatorul ca un

instrument care dezumanizează şi care reduce calitatea vieţii sau

care ameninţă status quo şi buna lor stare acest impact este ceva

îngrozitor. Alţii văd în dezvoltarea TIC o provocare şi o

oportunitate incitantă. Are evoluţia TIC un impact general pozitiv

sau negativ? În general, când evaluăm o nouă tehnologie ca de ex.

TIC, nu trebuie să o comparăm cu ceva idealizat, perfect sau cu

efecte secundare nule sau care nu ar implica nici un fel de risc. Aşa

ceva ar fi imposibil de obţinut, indiferent de tipul de aspect

implicat sau afectat al vieţii.

205

În concluzie la cele expuse mai sus se poate afirma că orice

tehnologie nu este o forţă imuabilă care acţionează, în afara

controlului uman. Oamenii decid ce tehnologii şi ce produse să

dezvolte şi să utilizeze. Oamenii stabilesc când un produs este sigur

pentru a fi lansat pe piaţă. Oamenii adoptă decizii referitoare la

cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească personalul angajat. Toate

acestea depind de nivelul de comportament etic al specialistului în

domeniu.

Anexa nr. 5

Codul deontologic al profesiei de arhitect

[Materialul de fata a fost preluat din Indaco Legenet

legenet.indaco.ro]

Creaţia arhitecturală, expresie a culturii, este o activitate

aflată în serviciul dezvoltării umane, cu implicaţii sociale,

economice şi culturale asupra mediului natural şi

construit şi asupra calităţii vieţii.

Capitolul I - Principii generale

Art. 1 Codul deontologic al profesiei de arhitect cuprinde normele de

conduită obligatorii în legatură cu exerciţiul drepturilor şi îndatoririlor

arhitectului ca profesionist.

Art. 2 Arhitectul practician are obligaţia de a-şi exercita profesia

conform tuturor prevederilor legale în vigoare, precum şi regulilor

artei şi ştiintei arhitecturale. În acest scop, în decursul activităţii sale

profesionale:

1. arhitectul este obligat să promoveze şi să menţină standarde

profesionale căt mai ridicate, care să asigure realizarea de construcţii

şi amenajări urbane funcţionale, estetice şi conforme exigentelor de

siguranţă şi calitate prescrise de legislaţia în construcţii şi de normele

tehnice în domeniu;

2. arhitectul este dator să îşi îmbogăţească cunoştinţele profesionale şi

să caute în mod consecvent să ridice standardele artistice, ale

educaţiei, cercetării şi practicii arhitecturale;

3. arhitectul trebuie să fie receptiv la îmbogaţirea limbajului

arhitectural prin promovarea şi integrarea în proiectele lui a artelor

206

complementare creaţiei de arhitectură şi a noilor tehnologii;

4. arhitectul nu va promova în lucrările sale decăt acele materiale şi

tehnologii care corespund standardelor de excelenţă pentru lucrarea şi

bugetul avizat şi despre care are deplină cunoştinţă sau care nu sunt

folosite cu acordul beneficiarilor.

Art. 3 Onestitatea, obiectivitatea şi bunele intenţii ale arhitectului

trebuie să fie deasupra oricărei suspiciuni.

Capitolul II - Obligaţii generale

PARTEA I - Independenţa profesională şi responsabilitatea

arhitectului

Art. 4 Libertatea şi independenţa profesiei de arhitect sunt atribute

exclusive ale persoanei care exercită aceasta profesie, în temeiul legii

şi al prezentului cod.

Art. 5 (1) Arhitectul are libertate absolută în folosirea limbajelor

arhitecturale şi estetice pe care le crede adecvate, cu respectarea

legilor şi obligaţiilor faţă de societate, precum şi a interesului public.

(2) În exercitarea profesiei, arhitectul nu poate fi supus nici unei

presiuni din partea autorităţilor publice sau a altor persoane fizice ori

juridice.

(3) Independenţa arhitectului nu poate prejudicia interesele clientului

său.

(4) Arhitectul este dator să dea clientului său sfaturi corespunzatoare

prevederilor legale şi crezului său profesional.

Art. 6 Orice arhitect este răspunzator pentru fiecare dintre actele sale

profesionale.

Art. 7 Arhitectul poartă întreaga răspundere artistică şi tehnică a

lucrărilor proiectate şi care îi intra în competenţa conform legii şi în

care are angajată întreaga sa reputaţie. Clientul trebuie deci să îi lase

completa libertate, atăt pentru compoziţia tehnico-artistică, căt şi

pentru detalii, culori, materiale etc., în limita preţurilor ce se fixează

de comun acord. Orice intervenţie a clientului în domeniul artistic şi

tehnic al arhitectului este de natură să îl exonereze pe acesta de

responsabilitate.

Art. 8 Arhitectul are îndatorirea de a trata cu maximă responsabilitate

obligaţiile asumate prin contracte.

207

Art. 9 În activitatea arhitecturală ce se desfaşoară în echipă,

răspunderea aparţine şefului echipei şi arhitectului care efectuează

direct actul, în limitele competenţei care i-a fost atribuită de şeful

echipei.

Art. 10 (1) Arhitectul are obligaţia ca pe proiectele pe care le-a realizat

să îşi menţioneze explicit titlul, numele şi calitatea în care le-a

întocmit.

(2) Sunt interzise:

- atribuirea de calităţi nereale;

- semnatura de complezenţă, înţelegănd prin aceasta semnătura

arhitectului cu drept de semnatură în cartuşul planşelor de arhitectură

atunci cănd la rubrica "proiectat" semnează o altă categorie

profesională decăt arhitect sau conductor arhitect;

- uzurparea drepturilor de autor; -

plagiatul.

(3) Arhitectul are aceleaşi obligaţii şi interdicţii şi în cazul unei lucrări

teoretice.

Art. 11 Un arhitect nu poate refuza dreptul unui confrate de a-şi

menţiona explicit numele şi calitatea pe proiectele şi lucrările pe care

acesta le-a realizat sau la care a colaborat.

PARTEA II - Secretul professional

Art. 12 Arhitectul este obligat să păstreze confidenţialitatea privind

intenţiile şi interesele clientului său în legatură cu lucrările proiectate

sau în curs de execuţie, dacă nu există aprobarea expresă a clientului,

cu excepţia celor care sunt de interes public.

Art. 13 Obiectul secretului îl constituie tot ceea ce arhitectul, în

calitatea lui de profesionist, a aflat direct sau indirect în legatură cu

viaţa intimă a beneficiarului, a familiei, a aparţinătorilor şi a celor

privind o societate sau o instituţie, cu excepţia informaţiilor care

constituie infracţiuni.

Art. 14 Păstrarea secretului profesional de către colaboratorii ori

angajaţii arhitectului este o obligaţie a acestora şi a arhitectului.

Aceeaşi obligaţie revine organelor profesiei de arhitect şi angajaţilor

acestora cu privire la informaţiile cunoscute de aceştia în funcţiile pe

care le deţin.

208

Art. 15 Nu constituie o abatere situaţia în care legea sau o curte

judecatorească obligă arhitectul să dezvăluie aspecte cuprinse în

secretul profesional. Poliţia sau procuratura nu poate înlocui decizia

judecatorească.

Art. 16 Arhitectul răspunde disciplinar pentru destăinuirea secretului

profesional.

Art. 17 Secretul profesional persistă şi după încetarea contractului.

PARTEA III - Reguli de comportament în activitatea arhitecturală

Art. 18 Pentru aceeaşi lucrare arhitectul nu poate îndeplini activitatea

de concepţie sau coordonare şi pe cea de verificare sau avizare.

Art. 19 Arhitectul se va pronunţa cu maximă obiectivitate asupra

documentelor ce îi sunt supuse spre analiză, indiferent de interesele

sau divergenţele sale personale faţă de autorii documentelor în cauză.

Art. 20 Arhitectul nu are dreptul să accepte avantaje materiale oferite

cu scopul de a se lăsa influenţat în decizia sa şi nici nu va oferi astfel

de avantaje pentru a influenţa deciziile altora.

Art. 21 Arhitectul nu va folosi relaţiile personale sau de rudenie pentru

a influenţa deciziile organismelor abilitate în folosul personal şi în

detrimentul interesului public.

Art. 22 Arhitectul va accepta să participe ca judecator la o competiţie

profesională numai dacă nu este implicat în elaborare, în acea

perioadă sau în una anterioară, în una dintre lucrările supuse jurizării.

Art. 23 Arhitectul va angaja o lucrare profesională numai atunci cînd

posedă cunoştinţele şi abilităţile adecvate pentru îndeplinirea

angajamentelor asumate cu deplin respect faţă de clienţii lui. În caz de

necesitate, arhitectul are obligaţia de a apela la persoanele competente

care îi pot asigura respectarea la timp şi la un nivel calitativ optim a

contractului pe care l-a semnat.

Art. 25 Arhitectul are obligaţia să se asigure de competenţa angajaţilor

şi colaboratorilor săi, să le solicite şi să urmarească realizarea de către

aceştia a unor prestaţii la nivel căt mai ridicat de profesionalism, să le

asigure participarea directă şi accesul deplin la datele necesare

îndeplinirii misiunii lor.

PARTEA IV - Reguli speciale pentru anumite moduri de exercitare a

profesiei sau situaţii special

209

Art. 26 Arhitectul care este legat în exerciţiul său profesional printr-un

contract cu o administraţie, o colectivitate sau orice alt organism

public sau privat îşi asumă toate obligaţiile profesionale şi morale, în

mod particular secretul profesional şi independenţa deciziilor sale. În

nici o ocazie şi sub nici un motiv arhitectul nu trebuie să accepte

limitarea independenţei sale profesionale.

Art. 27 Orice prestaţie remunerată a arhitectului, indiferent de modul

de exercitare a profesiei, se va realiza pe baza unui contract.

Art. 28 Arhitectul angajat cu dreptul sau de semnatură, are obligaţia de

a se asigura că în contractul său individual de muncă sau în convenţia

civilă, încheiate cu angajatorul, sunt prevazute clauze specifice privind

drepturile sale de autor, morale şi patrimoniale şi compatibilitatea

prestaţiilor solicitate cu prevederile prezentului cod deontologic.

Art. 29 Arhitectul care părăseşte locul unde a activat va putea prelua

în copii documentaţii sau părţi de documentaţii întocmite pe baza unor

contracte numai cu acordul conducerii, dacă acestea au fost întocmite

de el însuşi.

Art. 30 Arhitectul patron sau cel care deţine puterea de decizie nu va

putea refuza neintemeiat cererea unui confrate angajat de a prelua, la

părăsirea locului unde a activat, copii după documente sau părţi de

documente întocmite de acesta şi care nu afectează interesele

contractantului sau responsabilitatea asupra urmăririi în timp a

construcţiei respective.

Art. 31 Arhitectul asociat sau angajat care părăseşte o firma este

obligat să reglementeze în scris transferul de obligaţii şi probleme

între el şi firmă cu privire la:

- continuitatea lucrărilor neterminate;

- urmărirea lucrărilor pe şantiere;

- responsabilitatea comportării în timp a construcţiei;

- drepturile băneşti care îi revin;

- preluarea unor proiecte sau părti de proiecte întocmite de el în cadrul

firmei;

- drepturile de autor şi drepturile conexe ce ii revin.

PARTEA V - Integritatea şi imaginea arhitectului

Art. 32 Orice arhitect trebuie să se abţină, chiar în afara vieţii

profesionale, de la acte de natură să duca la desconsiderarea sa.

210

Condamnarea penală survenită este de natură să ducă la evaluarea

situaţiei în conformitate cu prevederile Legii.

Art. 33 Arhitectul are obligaţia de a nu implica numele şi activitatea sa

profesională în acţiuni de publicitate comercială în beneficiul terţilor,

dacă nu posedă date suficiente asupra lucrării de materiale şi furnituri

pentru construcţii ori despre firma de construcţii şi/sau instalaţii în

cauza ori dacă asupra lor planează indoieli legate de calitate,

prezentate deja public.

Art. 34 (1) Arhitectul îşi poate face publicitate profesională numai pe

baza propriilor realizări, evitănd promovarea unui palmares

profesional într-o manieră falsă, înşelătoare sau exagerată.

(2) Nu sunt considerate acţiuni de publicitate făcute de arhitect în

folosul sau acele manifestări în care numele său şi aspecte ale

activităţii sale profesionale sunt menţionate în scrieri literare sau de

specialitate, în mass-media, realizate de către terţi în scopul informării

publicului, şi nici acele intervenţii publice ale arhitectului cu referire

la activitatea sau creaţia sa, dacă acestea sunt motivate şi nu sunt

plătite de arhitect.

PARTEA VI - Onorarii

Art. 35 Arhitectul poate să beneficieze, pentru serviciile prestate în

relaţiile contractuale ce se stabilesc cu clientul, de un onorariu

negociat în mod liber cu acesta.

Art. 36 Este interzisă scăderea onorariului în scopul concurenţei

neloiale.

Capitolul III - Obligaţii faţă de societate; respectarea interesului public

Art. 37 Arhitectul are obligaţia să respecte legile în vigoare în locul

unde îşi desfăşoară activitatea.

Art. 38 Arhitectul va acorda maximă atenţie impactului social, precum

şi impactului asupra mediului, pe care activitatea lui le poate avea.

Toate prestaţiile profesionale ale arhitecţilor vor lua în considerare

scările de valori şi cultura fiecărei/fiecărui ţări/loc pentru care creează

lucrări de arhitectură şi urbanism. În acest sens, obiceiurile specifice

211

ale unei societăţi şi comunităţi nu vor fi impuse altora, iar spiritul

locului va fi protejat.

Art. 39 Arhitectul va respecta moştenirea culturală şi naturală a

comunităţii în care îşi exercită profesiunea, contribuind la conservarea

şi îmbogăţirea acesteia.

Art. 40 Arhitectul va sprijini organele competente pentru respectarea

şi restabilirea legalităţii în domeniul exercitării profesiei.

Art. 41 Arhitectul va respecta responsabilitatea legală şi drepturile

unei alte persoane în legatură cu profesia.

Art. 42 Arhitectul se va implica în mod corespunzător în activităţi

civice conexe profesiei, în scopul promovării creaţiei de arhitectură şi

urbanism.

Capitolul IV - Obligaţii faţă de clienţi

Art. 43 Alegerea arhitectului, pentru orice activitate depusă de acesta

în condiţiile legii, este liberă. Nimeni nu poate impune un arhitect unei

persoane.

Art. 44 În îndeplinirea atribuţiilor sale arhitectul este obligat să apere

interesele clientului său ca pe cele proprii.

Art. 45 Relaţiile dintre arhitect şi clienţii săi se bazează pe onestitate,

probitate, corectitudine, sinceritate şi confidenţialitate.

Art. 46 Înainte de a angaja o lucrare, arhitectul are obligaţia să

informeze clientul asupra cheltuielilor probabile pe care aceasta le

implică.

Art. 47 Arhitectul nu poate acţiona decăt în limitele contractului

încheiat cu clientul său, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

Art. 48 Arhitectul nu îşi va asuma angajamente care implică situaţii

sau atitudini incompatibile cu îndatoririle sale de ordin profesional ori

care sunt susceptibile să creeze îndoiala asupra probităţii sale

profesionale.

Art. 49 Arhitectul va refuza misiuni profesionale care conduc la

212

nerespectarea legilor sau care contravin prevederilor prezentului cod.

El va lua măsurile de precauţie contractuale care să-i permită

întreruperea, la nevoie, a relaţiilor contractuale cu acei clienţi sau cu

acei angajatori care, prin cerinţele sau atitudinea lor pe parcursul

desfăşurării misiunilor contractate, generează situaţii ca cele enuntate

la art. 48.

Art. 50 Arhitectul nu poate oferi consultantă în situaţii în care are el

însuşi interese personale.

Art. 51 În relaţiile cu terţii arhitectul va acţiona întotdeauna numai în

interesul legitim al clientului şi în concordanţă cu interesul public.

Art. 52 În scopul evitării conflictelor de interese, arhitectul cu drept de

semnatură nu va putea presta, pentru acelaşi client, simultan cu

misiunea de proiectare sau consulting şi servicii de execuţie şi de

comerţ cu materiale de construcţii.

Art. 53 Arhitectul va păstra confidenţialitatea afacerilor clienţilor săi,

relaţia cu aceştia avănd la bază respectarea secretului profesional.

Art. 54 Angajarea unui nou client nu poate fi facută dacă prin aceasta

sunt dezvaluite secretele aflate de la un alt client, cu efecte

prejudiciabile pentru acesta.

Art. 55 (1) Pe durata angajamentului arhitectul trebuie sa ii dea

clientului tot concursul, bazat pe cunostintele sale profesionale si pe

intreaga sa experienta.

(2) În situaţia în care arhitectul are convingerea că resursele clientului

sunt insuficiente pentru realizarea lucrărilor care decurg din misiunea

angajată, el este dator să aducă acest lucru la cunoştinţa clientului în

scris.

Art. 56 Arhitectul are obligaţia de a-şi informa clientul, în timp util,

privitor la orice modificare intervenită în legatură cu prestaţia sa şi

care ar putea influenţa calitatea sau costurile investiţiei.

Art. 57 Arhitectul nu poate subcontracta integral o lucrare angajată de

el cu scopul de a avea foloase materiale din intermediere. Arhitectul

213

poate subcontracta părţi dintr-o lucrare angajată, cu condiţia că

interesele clientului să nu fie afectate. Încredinţarea acestor părţi se va

realiza de către arhitect pe bază de contract.

Art. 58 Arhitectul are dreptul şi obligaţia de a urmări executarea

întocmai a lucrărilor proiectate. Neconformitatea acestora cu

documentaţia elaborată va fi semnalată clientului şi, după caz,

organismelor de control abilitate.

Art. 59 Arhitectul are dreptul şi obligaţia să participe la recepţia

lucrărilor sale şi să semneze procesul-verbal de recepţie doar după

constatarea îndeplinirii în totalitate a condiţiilor pentru aceasta.

Art. 60 Arhitectul are obligaţia să păstreze şi să arhiveze originalele

documentaţilor elaborate şi să predea clientului copii dupa acestea,

conform contractului.

Capitolul V - Obligaţii faţă de profesie

Art. 61 Arhitectul trebuie să acorde din timpul său şi să contribuie cu

talentul şi priceperea sa la promovarea arhitecturii şi la întreţinerea

spiritului de breaslă.

Art. 62 În exercitarea profesiei arhitectul nu va face niciun fel de

discriminări.

Art. 63 În spiritul promovării demnităţii profesiei, arhitectul se va

îngriji ca partenerii, asociaţii şi angajaţii săi să se comporte în aşa fel

încît să nu lezeze drepturile persoanelor cu care sau pentru care

lucrează şi să nu diminueze încrederea publică în onestitatea şi

responsabilitatea cu care s-au angajat să îşi exercite profesia.

Capitolul VI - Obligaţii faţă de colegi

Art. 64 Relaţiile dintre arhitecţi se bazează pe respect, întrajutorare şi

asistenţă morală reciprocă şi, mai ales, pe respectarea dreptului de

autor.

Art. 65 Arhitectul îşi va construi reputaţia profesională pe baza

meritelor, performanţelor şi efortului propriu, fără a pune în cauză

activitatea altui confrate.

Art. 66 Concurenţa dintre arhitecţi se bazează pe competenţa şi

calitatea serviciilor profesionale oferite clienţilor. Sunt interzise şi se

214

consideră concurenţa neloială următoarele acţiuni:

a) tentativa sau acţiunea de atragere ori deturnare de clientelă prin

denigrarea sau discreditarea altui arhitect;

b) practicarea unor subevaluări intenţionate ale investiţiilor sau

onorariilor în discuţie, făcute cu intenţie sau avînd cunoştinţa de ofertă

anterioară a altui arhitect;

c) folosirea unei funcţii publice pe care o deţine, în scopul atragerii de

comenzi în interes personal, ocolindu-se circuitul lor legal;

d) utilizarea unor informaţii de specialitate nepublicate, la care

arhitectul a avut acces pe căi nelegale, în scopul avantajării sale în

competiţia cu alţi colegi; e) preluarea unui contract pe care un coleg

arhitect l-a denuntaţ.

Art. 67 Arhitectul nu va încerca să înlocuiască un alt arhitect din

calitatea şi atribuţiile deţinute de acesta decăt pe calea participării la o

selecţie legal organizată sau cu acordul scris al celui înlocuit.

Art. 68 Arhitectul nevoit să înlocuiască un confrate în misiunile sale

trebuie să o facă cu respectarea dreptului de autor şi a drepturilor

conexe acestuia.

Art. 69 În cazul unui confrate decedat, arhitectul care are misiunea de

a continua sau interveni asupra operei dispărutului este obligat să

ocrotească drepturile de autor ale moştenitorilor legali şi să nu aducă

atingeri creaţiei predecesorului său. În acest caz, arhitectul în cauză va

respecta, în ordine, prevederile legale în materie, eventuale clauze

testamentare sau dorinţe exprimate de autor, precum şi regulile

instituite de breaslă pentru asemenea situaţii. În toate împrejurările,

arhitectul va interveni cu respect deplin faţă de valoarea reală a

creaţiei antecesorului său.

Art. 70 Arhitectul nu îşi va însuşi proprietatea intelectuală şi nici nu

va încerca să obţină avantaje pe nedrept din munca altui arhitect sau

colaborator. În acest sens, el va preciza în mod explicit aportul

fiecărui arhitect la îndeplinirea misiunii profesionale.

Art. 71

(1) Arhitectul are dreptul să facă publică prestaţia sa prin descrieri şi

imagini interioare şi exterioare, care constituie proprietatea sa

intelectuală.

(2) Arhitectul îşi poate face publicitate, cu condiţia să nu pună în

cauză activitatea unui confrate sau a unui tert.

215

Art. 72 Arhitectul care este solicitat să îşi exprime părerea asupra

lucrării altui arhitect îl va anunţa pe acesta. În cazul unor lucrări scrise

publicate sau al unor disertaţii publice cu caracter de critică de

arhitectură, referirea la creaţia unui arhitect nu impune neapărat

anunţarea prealabilă a acestuia.

Art. 73 Arhitectul nu va participa în niciun fel la o competiţie de

arhitectură, consultare publică sau licitaţie pe care Uniunea

Internatională a Arhitecţilor sau secţiunile lor membre le-au declarat

inacceptabile.

Art. 74 Arhitectul va aduce la cunoştinţă Ordinului Arhitectilor şi a

autorului lucrării abuzurile pe care le constată sau despre care a fost

înştiinţat cu privire la lucrarea vreunui confrate.

Art. 75 Calomnierea unui confrate sau răspandirea de comentarii ce ar

putea să îi prejudicieze reputaţia profesională este condamnabilă. Este

de dorit ca arhitecţii să ia apărarea unui confrate atăcat pe nedrept.

Art. 76 Orice litigiu între arhitecţi referitor la exercitarea profesiunii

trebuie supus imediat spre conciliere, împreună cu toate documentele

necesare cercetării, Consiliului de conducere al Arhitectilor, înainte de

sesizarea altor instanţe.

Capitolul VII - Obligaţii faţă de Ordinul Arhitectilor

Art. 77 Obligaţiile arhitectului faţă de Ordinul Arhitectilor sunt

stabilite de Regulamentul de organizare şi funcţionare a Ordinului

Arhitectilor.

Capitolul VIII - Obligaţii în cadrul şi în relaţiile cu instituţiile publice

Art. 78 Arhitectul membru al unor comisii sau organisme tehnice nu

va divulga şi nu va folosi, în scopul obţinerii de avantaje materiale

personale, informaţii de specialitate care nu au fost făcute publice.

Art. 79 Arhitectul membru al unor comisii sau organisme publice sau

tehnice de analiză ori decizie nu se poate pronunţa asupra unei

documentaţii în a cărei întocmire este implicat personal.

Art. 80 Arhitectul nu va oferi avantaje materiale unui funcţionar

public, cu intenţia de a influenţa o decizie de care este interesat.

Art. 81 Arhitectul care ăşi desfăşoară activitatea în cadrul

administraţiei publice, în învăţămînt sau care participă în diverse

216

foruri decizionale şi de jurizare nu va accepta avantaje materiale

oferite pentru a i se înfluenţa decizia.

Capitolul IX - Dispoziţii finale

Art. 82 Nerespectarea prevederilor prezentului cod deontologic va fi

sancţionată conform Legii.

Art. 83 Orice interpretări ale prezentului cod deontologic sunt

exclusiv de competenţa Consiliului de conducere al Ordinului

Arhitectilor, care are obligaţia de a informa membrii Ordinului

Arhitectilor, în cel mai scurt timp, asupra interpretărilor adoptate.

Art. 84 Reglementările prezentului cod deontologic se aplică şi

conductorilor arhitecţi.

Art. 85 Orice arhitect autor titular are dreptul să deţina copii ale

proiectelor realizate pentru portofoliul personal şi în scopul protejării

dreptului de autor.