Stiluri de comunicare

Prelegerea nr. 6  STILURI DE COMUNICARE

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  1. Fiecare stil de comunicare presupune elemente de limbaj: a) verbal; b) nonverbal.
  2. Cunoașterea stilurilor de comunicare este important pentru: a) comunicarea eficientă și constructivă; b) pentru adaptarea la stilurile comunicare utilizate de interlocutor.
  3. Consecințele utilizării stilului de comunicare: a) nepotrivit; b) a amestecului  de  elemente a diferitor stiluri pot fi: a) distorsionarea mesajului; b) crearea unor bariere în comunicare.
  4. Stilurile de comunicare nu se apreciază în termeni bun sa rău, ci în eficiente sau neeficiente.
  5. Stilul de comunicare asertiv este considerat cel mai eficient.
  6. Celelalte stiluri nu sunt ineficiente total. Ele sunt eficiente în anumite situați, când comunicare asertivă nu poate fi realizată.
  7. Fiecare stil are avantaje și dezavantaje. Utili zarea unui stil în locul altuia va avea consecințe.

Pentru a înțelege ce prezintă stilurile de comunicare, mai întâi de toate, trebuie să clarificăm tipul de personalitate care este purtătorul unui stil de comunicare sau a altui stil de comunicare. Reieșind din acest scop, este necesar de clarificat care sunt fundamentele pe care se formează un tip sau altul de personalitate. În acest vom evidenția următoarele fundamente:

  • Fundamentul psihofiziologic
  • Fundamentul social
  • Fundamentul educațional

La baza fundamentului psihofiziologic stau instinctele biologice, care susțin viața organismelor, și mai întâi de toate, instinctul autoconservării organismului.

La baza fundamentului social stau condițiile sociale, în care trăiește persoana dată.

Iar la baza fundamentului educațional stau normele culturii însușite de individ și transformate în norme de comportare individuală.

Toate ele formează un anumit tip de personalitate umană cu un anumit tip de comportare.

În știința comunicării au fost evidențiate următoarele tipuri de personalitate cu forme specifice de comunicare:

  • Personalitate pasivă
  • Personalitate agresivă
  • Personalitate pasiv-agresivă
  • Personalitate asertivă

 

Personalitatea pasivă

Personalitatea pasivă își are fundamentele sale în sentimentul de frică, teamă. Este neîncrezut în puterile sale, nu își afirmă drepturile sale de teamă de a nu fi respinse. Acest tip de comportare este format de anturajul familiar și social. În familie a fost o ființă tachinată, oprită de acționa de sune stătător care au adus la pierderea încrederii în sine, în puerile și capacitățile sale.

 Caracteristicile personalității pasive

  • Manifestă comportare pasivă
  • Nu are încredere în sine
  • Se depreciază pe sine
  • Este nesigur
  • Este supus
  • Nu exprimă ceea ce simte, ceea ce dorește
  • Face pe plac celorlalți
  • Cedează în fața dorințelor altora
  • Nu ia decizii de sine stătător

Care sunt consecințele unei asemenea comunicări

  1. Pentru sine: a)nemulțumire de sine, b) devalorizare de sine; c) anxietate; d) nu obține ceea ce vrea
  2. Pentru alții: a) se simte bine că face bine altora; b) dezvoltă un sentiment de superioritate; c) arată față de ceilalți iritare, respingere, milă; b) tratează pe alții fără respect, ca pe niște „nimeni”.

 

COMUNICAREA PASIVĂ

Stilul pasiv este un stil centrat pe evitarea situațiilor conflictuale și care presupune absența exprimării sincere a sentimentelor, opiniilor și gândurilor personale sau exprimarea acestora într-o manieră apologetică (de exemplu „Mă scuzați, dar ...” ). Persoanele pasive preferă să nu se exprime într-o manieră dominantă și tind să nu se implice activ în cadrul discuțiilor de grup din teama de a nu fi respinse. Stilul pasiv de comunicare are la bază ideea că este mai bine să nu-ți ceri drepturile ca să nu-i deranjezi pe ceilalți din jur. Stilul de comunicare pasiv are la bază gânduri de tipul: „Drepturile celorlalți sunt mai importante decât ale mele”, „Este important să fiu pe placul tuturor”, „Nu mă simt în stare să-mi apăr drepturile” sau „Nimeni nu mă respectă”.

Caracteristici verbale ale comunicării pasive

  • utilizarea unor formulări apologetice („Îmi cer scuze”, „Îmi pare nespus de rău”, „Nu vreau să vă deranjez, dar ...” );
  • utilizarea unor formulări care denotă incertitudine („Crezi că se poate?”, „Este posibil să ...?”, „Nu sunt sigur”);
  • negarea propriilor dorințe („Nu contează ce am spus”);
  • fraze care denotă lipsa de încredere în propriile calități („Doar știi, nu prea sunt bun la asta”) sau care presupune compararea propriei persoane cu alții („Tu te descurci mai bine decât mine să vorbești în public”);
  • cererea permisiunii celorlalți („Pot să fac asta?”).

Caracteristici nonverbale ale comunicări nonverbale

  • postură rigidă;
  • contact vizual redus sau absent;
  • privire ezitantă;
  • încrucișarea brațelor;
  • zâmbete timide în fața unui interlocutor care te critică sau te agresează verbal;
  • mâini tremurânde. (2) (3) (4)
  • Consecințe
  • Utilizarea stilului de comunicare pasiv dă posibilitatea evitării situațiilor conflictuale și de menținere a unor relații pozitive cu ceilalți, acesta fiind confundat cu altruismul și cu dăruirea de sine. Pe de altă parte, comunicarea pasivă promovează un stil de relaționare bazat pe dependență față de celălalt, de sacrificiu al intereselor personale și de evitare a situațiilor care presupun luarea inițiativei sau a deciziilor importante din teama de a nu fi ridiculizați sau respinși de către ceilalți. Pe termen lung, comunicarea pasivă duce la dezvoltarea unor sentimente negative (frustrare, furie, tristețe) și a unor comportamente dezadaptative (momente de răbufnire, menținerea unor relații sociale costisitoare pentru individ etc).

 

Personalitate agresivă

  1. Manifestă comportare agresivă
  2. Exprimă ideile și ceea ce simte direct, uneori ostil
  3. Nu-l interesează ce cred alții, ignoră sugestiile altora
  4. Consideră că ideile lui sunt cele mai bune
  5. Crede că dreptatea este de partea lui
  6. Manifestă aer de superioritate
  7. Tinde să-i domine pe ceilalți
  8. Tinde să-i intimideze pe ceilalți
  9. Vorbește critic, sarcastic, ostil sau furios

10.Îi umilește sau devalorizează pe ceilalți

 

 

 

 

Impactul

  • Asupra sa: a) își creează o imagine nereală despre sine; b) are un sentiment fals de superioritate și importanță; c) uneori resimte nemulțumire față de sine; d) obține ceea ce dorește în detrimentul celorlalți.
  • Asupra celorlalți: a) se simt desconsiderați și umiliți; b) ceilalți manifestă iritare, revoltă supărare; c) îi determină pe ceilalți să-l evite sau să se comporte similar.

 

Comunicarea agresivă

Prin contrast cu stilul pasiv, stilul de comunicare agresiv presupune exprimarea propriilor opinii, sentimente, drepturi sau nevoi într-o manieră în care drepturile celorlalți sunt negate sau încălcate. O persoană apelează la stilul agresiv de comunicare pentru a-i controla pe ceilalți prin intimidare și constrângere, având credința că singura cale de a rezolva un conflict este de a-l învinge pe celălalt.

Stilul de comunicare agresiv are la bază aspecte precum stima de sine scăzută, sentimentele de neajutorare sau credințe de superioritate față de ceilalți. Stilul agresiv are la bază credințe de tipul „Eu am dreptate, iar ceilalți se înșală”, „Am dreptul de a face ce vreau” sau „Ceilalți sunt de vină pentru problemele mele”.

Caracteristici verbale ale comunicării agresive

  • folosirea amenințărilor („Dacă nu faci asta atunci voi ...” );
  • prezentarea opiniilor personale ca fiind fapte adevărate („Să știi că am dreptate”);
  • centrarea exclusivă pe sine și pe problemele proprii („Problemele mele sunt mai importante decât ale tale”);
  • utilizarea acuzațiilor, criticii și a reproșurilor la adresa celuilalt („N-ai făcut nimic bine”);
  • desconsiderarea opiniilor celuilalt („Nu mă face să râd”);
  • blamarea celuilalt („Numai tu ești de vină”);
  • utilizarea afirmațiilor Tu („Tu ești vinovat”, „Tu trebuie să rezolvi problema asta”);
  • întreruperi frecvente, ton al vocii ridicat, agresiv.

 

 

 

Caracteristici non-verbale ale comunicării agresive

  • privire fixă, intensă;
  • intruziunea în spațiul personal al celuilalt;
  • gesturi care semnifică blamarea (de exemplu arătarea cu degetul) sau amenințare (încleștarea pumnilor);
  • mers nervos în încăpere;
  • încrucișarea brațelor.
  • Consecințe
  • Principalul avantaj al utilizării unui stil de comunicare agresiv îl reprezintă obținerea imediată a rezultatelor dorite din partea celorlalți. De asemenea, acesta reprezintă o modalitate de relaxare și de detensionare. Pe termen lung, însă, un astfel de stil de comunicare promovează atât îndepărtarea de ceilalți, acesta generând sentimente negative de tipul furiei sau fricii, cât și dezvoltarea unor aspecte negative ale personalității precum neasumarea responsabilității, stima de sine scăzută sau un nivel scăzut de toleranță la frustrare.

 

Personalitatea pasiv-agresivă

Această personalitate unește elemente ale personalității pasive ca cele ale personalității agresive. Este o personalitate ascunsă, duplicitară. În față pare a fi bună, iar dincolo nu mai este bună, este răzbunătoare, invidioasă.

Comunicarea pasiv-agresivă

  • Așa cum sugerează și numele, comunicarea pasiv-agresivă este un stil care are la bază primele două stiluri de comunicare. Este un tip de limbaj care are ca scop atacarea sau rănirea celuilalt (stilul agresiv), dar fără a-i comunica direct nevoile, așteptările sau opiniile noastre (stilul pasiv).
  • Mulți apelează la acest stil de comunicare deoarece nu se simt suficient de încrezători în ei înșiși pentru a-și exprima dorințele sau sentimentele într-o manieră directă și sinceră. În cadrul comunicării de tip pasiv-agresiv intră utilizarea ironiei și a sarcasmului, precum și comportamente de tipul sabotării intenționate a sarcinilor. Persoanele pasiv-agresive pot afișa un comportament cooperant de fațadă, în timp ce plănuiesc modalități de sabotare sau de frustrare a celuilalt.

Caracteristici verbale ale comunicării pasiv-agresive

  • comunicarea pasiv-agresivă presupune elemente de comunicare pasivă și agresivă, precum și elemente distincte de tipul:
  • utilizarea ironiei și a sarcasmului;
  • negarea existenței unei probleme;
  • utilizarea monologului pentru a-și exprima frustrările personale.

Caracteristici non-verbale ale comunicării pasiv-agresive

  • Pe lângă elementele de limbaj non-verbal specifice stilurilor pasiv și agresiv, stilul pasiv-agresiv include și aspecte specifice precum utilizarea unor expresii faciale care nu reflectă ceea ce simte individul cu adevărat (de exemplu, zâmbetul fals), sabotarea intenționată a sarcinilor de grup cu scopul de a se răzbuna pe persoana față de care au sentimente negative sau manifestarea unui comportament de fațadă.
  • Consecințe
  • La prima vedere, comunicarea pasiv-agresivă permite individului exprimarea frustrărilor sau a nemulțumirilor într-o manieră indirectă, non-ofensivă. Persoanele pasiv-agresive pot utiliza ironia, sarcasmul sau sabotarea sarcinilor pentru a ataca indirect persoane față de care se află în relații de inferioritate (de exemplu, un angajat nu poate să-și exprime nemulțumirile față de propriul șef, dar poate să întârzie intenționat la serviciu pentru a-l pune într-o situație inconfortabilă). Totuși, faptul că ei utilizează strategii de descărcare a frustrărilor într-o manieră indirectă, fără a dezvălui celuilalt propriile nevoi, dorințe sau așteptări reprezintă o manieră neproductivă, imatură de rezolvare a problemelor. O persoană pasiv-agresivă se va implica rar sau deloc în menținerea unor relații sociale deschise și sincere cu ceilalți și va întâmpina multe dificultăți în a stabili raporturi sociale bazate pe onestitate, armonie și înțelegere reciprocă.

 

Personalitatea asertivă

Este o personalitate rațională, echilibrată, care poate să-și stăpânească sentimentele. O personalitate plăcută în comunicare, empatică.

Caracteristicile personalității asertive

  • Exprimă sincer, direct ceea ce simte și gândește
  • Respectă ceea ce simt și gândesc alții
  • Își cunoaște propria valoare și limite, calități și slăbiciuni
  • Se respectă pe sine
  • Ia decizii responsabile
  • Își exprimă atât emoțiile pozitive (bucurie, iubire, curiozitate), cât și emoțiile negative (supărare, disperare, durere)
  • Oferă și primește complimente
  • Poate să exprime sau să refuze o cerere, să spună „da” sau „nu”
  • Poate lua o decizie, să-și susțină punctul de vedere

 

Impact

  • Asupra propriei persoane: a) dezvoltă încredere în sine; b) exprimă mulțumire; c) este respectat de ceilalți; d) obține ceea ce își dorește.
  • Asupra altor persoane: a) se simt valorizați; b)respectați; tratându-i similar pe ceilalți, le caută compania.

 

Comunicarea asertivă

  • Comunicarea asertivă reprezintă cea mai eficientă formă de comunicare cu celălalt. Acesta are la bază ideea că fiecare individ este responsabil pentru propriile comportamente și presupune exprimarea propriilor opinii, idei, sentimente într-o manieră deschisă și onestă, fără a ignora drepturile și nevoile celorlalți. Stilul asertiv este o formă de echilibru între stilurile pasiv și agresiv.

  • Stilul asertiv are la bază credințe pozitive despre sine și despre ceilalți, promovând afirmarea drepturilor personale („Încerc să lupt pentru ca drepturile mele să fie respectate”), respectul față de drepturile celorlalți, precum și ideea că fiecare persoană este responsabilă de fericirea, respectiv de nefericirea sa („Eu sunt 100% responsabil pentru fericirea mea”).

Caracteristici verbale ale comunicării asertive

  • voce fermă și relaxată în același timp;
  • vorbire fluentă;
  • fraze clare și logic construite;
  • folosirea frazelor Eu („Eu vreau”, „Doresc să ...” );
  • utilizarea unor formulări empatice („Ce simți în legătură cu asta?”);
  • utilizarea sugestiilor în identificarea unor soluții („Ce ar fi să găsim împreună o soluție?”);
  • folosirea  criticii constructive și non-evaluative („Nu-mi place când mă întrerupi ...”);
  • utilizarea ascultării active (nu-și întrerup interlocutorii atunci când vorbesc, pun întrebări de clarificare);
  • solicitarea opiniei sau sfaturilor celuilalt („Ce crezi că ar trebui să facem?”);
  • folosirea unor fraze empatice („Înțeleg că stai departe și că ajungi mai greu aici ...”) concomitent cu exprimarea dorinței sau a nemulțumirii personale („ ... cu toate acestea noi am stabilit săptămâna trecută că ne vom întâlni la ora 10”).

Caracteristici non-verbale ale comunicării asertive

  • contact vizual direct și non-intruziv;
  • postură corporală deschisă, relaxată;
  • exprimarea zâmbetului sincer;
  • utilizarea gesturilor deschise.
  • Consecințe
  • Asertivitatea este un stil de comunicare dificil de învățat și de aplicat, mai ales de către persoanele care s-au obișnuit să utilizeze un alt stil de comunicare. De asemenea, stilul asertiv presupune atât restructurarea credințelor despre sine și despre lume, cât și a relațiilor cu persoanele apropiate (unii pot să opună rezistență în fața acestor schimbări). Cu toate acestea, stilul asertiv are numeroase consecințe pozitive atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Pe plan individual, promovează un mod optim de exprimare a dorințelor și a frustrărilor, contribuie la dezvoltarea unei stime de sine pozitive și a sentimentului responsabilității individuale, permite dezvoltarea unor competențe de negociere a conflictelor, iar pe plan social, promovează relații sociale deschise, sincere și productive.