Documentul "Extras_curs-de-drept-civil-partea-generala.pdf" oferă o analiză detaliată a părții generale a dreptului civil românesc, bazată pe Codul Civil din 2009, cu accent pe definiții, principii, izvoare și aplicarea normelor. Structurat pe capitole și secțiuni, el clarifică noțiuni fundamentale pentru studenți, integrând referințe doctrinare și jurisprudențiale clasice (Beleiu, Hamangiu).​

Definiție și Obiect

Dreptul civil reglementează raporturi patrimoniale (reale sau obligaționale) și nepatrimoniale între persoane fizice/juridice egale juridic, incluzând și relații cu profesioniști. Rolul său central ca "drept comun" permite subsidiaritatea față de alte ramuri (ex. dreptul muncii). Egalitatea juridică este metodă de reglementare, nu economică.​

Principii Generale

Include proprietatea (art. 44 Constituție), egalitatea în fața legii civile (art. 30 C.civ.), combinarea intereselor individuale cu cele generale (art. 11, 14 C.civ.), ocrotirea drepturilor (art. 26 C.civ.) și buna-credință (prezumție relativă, art. 14 alin. 2). Acestea au vocație generală pentru întreaga ramură, distinct de principiile instituționale (ex. consensualismul).​

Izvoare și Clasificări Norme

Izvoare formale: legea (Constituție, legi, ordonanțe), uzanele (cutume, uzuri profesionale, art. 1 C.civ.), principiile generale; morala/jurisprudența nu sunt izvoare distincte, dar influențează interpretarea. Normele se clasifică în dispozitive (permisive/supletive), imperative (onerative/prohibitive), de ordine public/privată, generale/speciale (specialia generalibus derogant).​

Aplicarea Legii Civile

Guvernată de neretroactivitate (art. 6 alin. 1 C.civ., art. 15 alin. 2 Constituție), aplicare imediată (art. 6 alin. 5-6) cu excepții (ultraactivitate pentru acte/fapte anterioare, prescripții). Criterii: facta praeterita (doar lege veche), pendentia (lege nouă sau ultraactivitate), futura (lege nouă); Legea 71/2011 detaliază tranziția Codului Civil 2009.