Convenția de la Paris (1883, revizuită Stockholm 1967, modificată 1979) instituie Uniunea internațională pentru protecția proprietății industriale (brevete invenții/utilitate, desene/model industrial, mărci fabrica/comerț/servicii, nume comerciale, indicații origine, reprimare concurență neloială), aplicabilă larg (industrie, agricultură, extractivism).​

Principii fundamentale

• Tratament național: Cetățenii unei țări Uniune beneficiază în toate celelalte de aceeași protecție ca naționalii (fără discriminare domiciliu/stabilire).​

• Drept prioritate: 12 luni brevete/desene/mărci (6 luni mărci colective) de la primul depozit în Uniune; asimilare cetățeni străini cu întreprinderi reale în Uniune.​

• Independență brevete: Fiecare țară decide brevetează/nu independent; brevete naționale independente.​

Protecții specifice

Mărci: Interzicere refuz opoziție nejustificată; marcă celebră protejată chiar fără înregistrare; indicații origine protejate împotriva uzurparei. Dispoziții finale: Ratificare/aderare WIPO, intrare vigoare 3 luni după 10 depozite; franceza oficială. Prima convenție PI globală, baza sistemului internațional actual.