Text

I.         Textul: Un timp anevoios

 

Prieteni, dezastrul acesta are o valoare extraordinară.

Priviţi, toate greşelile noastre au fost distruse.

Slavă Domnului  că putem s-o luăm de la început.

Thomas Edison

                                                                                                                  

Casa părintească, şcoala, satul natal ne însoţesc oriunde ne-ar purta drumurile vieţii şi fac parte din existenţa şi fiinţa noastră. Pădurea şi râul, dealul şi câmpia, lacul şi izvoarele care  ne-au  îndulcit copilăria şi adolescenţa şi-au făcut un loc aparte în sufletul şi în memoria noastră, strălucind de acolo ca ceva foarte scump şi drag. Dacă sub povara  grijilor  cotidiene simţim că  s-a rupt ceva în noi, e un semn clar că a plesnit (лопаться) o rădăcină ce ne leagă de casa şi pământul din care am răsărit. Dar ce facem dacă încep a plesni rădăcinile unui neam întreg?  Nu avem o altă posibilitate de a ne vindeca de relele care ne-au încolţit decât să privim adevărul în faţă, oricât de amar ar fi.

Orice ar spune statisticile, trăim un timp anevoios din scurta istorie a Republicii Moldova – perioada de tranziție. Uitaţi-vă în jur:  satele noastre, care sunt temelia ţării, abia de mai răsuflă, golindu-se de forţa vie de muncă, pentru că gospodarii îşi părăsesc casele şi se mută cu traiul peste hotare -  prin Italia, Rusia, Turcia, Spania... Agricultura - sectorul strategic al economiei țării – este vulnerabilă (уязвимое) și expusă (подвергнута) la un șir de riscuri cu impact negativ. Multe întreprinderi sunt închise; avem  pământuri degradate,  oameni umiliţi, abuzuri şi fărădelegi din partea oamenilor legii, funcţionari publici incompetenţi și corupți. Intelectualitatea este tratată cu dispreţ (пренебрежение).  Analfabetismul maselor,  ignoranţa şi incultura, abandonul  şcolar ating dimensiunile unei adevărate catastrofe naţionale, făcând oamenii să nu mai ştie ce se întâmplă în jur.

O altă problemă  actuală, specifică țării noastre, este șomajul.  Cei mai afectaţi  (подвержаны) de problema şomajului sunt absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior care, după 3-4 ani de studii cu plată, nu reuşesc să se încadreze în câmpul muncii. În ultimul timp s-au efectuat mai multe sondaje de opinii vizavi de problema dată. Ele demonstrează că 95 la sută dintre absolvenţi se confruntă cu diferite probleme la angajarea în câmpul muncii. De cele mai multe ori, aceste probleme derivă  din lipsa de experienţă a absolvenţilor, din pregătirea  slabă a tinerilor specialiști sau din numărul limitat de locuri vacante. Alte probleme sunt: salarii mizere, mită pentru angajare, condiții de muncă nesatisfăcătoare, program supraîncărcat ș.a.

Toate acestea, în cele din urmă, aduc oamenii la un singur gând: Cum să supravieţuim? Astfel, se trece uşor peste laşitate (трусость) și nepăsare (безразличие), iar traficul, beția  şi alte vicii ale societăţii încep din ce în ce să capete o mai largă răspândire.

Cine poartă răspundere pentru dezastrul din republică? A fost cineva adus în faţa justiţiei? Nu, fiindcă răspunderea a fost colectivă, adică a nimănui. În ţările civilizate, răspunderea este individuală şi nu generală.

Când ne întrebăm cum să ieşim din întuneric şi sărăcie, ar trebui să găsim un singur răspuns: să ne asumăm o mai mare responsabilitate pentru casa, oraşul, satul sau ţara în care trăim şi activăm. Democraţia înseamnă participare activă la viaţa comunităţii din care facem parte. Să ne gândim de câte ori am participat la luarea deciziilor, la administrarea treburilor comunităţii şi o să ajungem la o concluzie tristă de tot.

Să ne asumăm răspunderea individuală şi lucrurile se vor schimba spre bine din rădăcină. Să fim conştienţi că de hotărârea şi responsabilitatea noastră de azi depinde soarta comunităţii pentru mulţi ani înainte. Să facem mai multe fapte frumoase pentru țara noastră; să nu ne transformăm în  actori pasivi care numai critică și nu propun nimic constructiv pentru a  face țara mai prosperă. Astfel, punând în fața legii responsabilitatea colectivă și nu cea individuală, vom culege mâine roadele amare ale greşelilor de azi. Să ne oprim un pic din acest calvar şi să cugetăm...

Sursa: L. Nicolaescu-Onofrei ş. a. Limba română pentru alolingvi (adaptare). Ch.: Cartier, 2006.

 


Ultima modificare: Thursday, 17 September 2020, 22:44