Text
I. În căutarea unei slujbe
Nu angaja un om care munceşte pentru bani,
ci pe unul care munceşte de drag.
Multe persoane care îşi caută un loc de muncă sunt dezorientate - nu ştiu unde să se ducă şi cum anume să se comporte. Dacă nu ştiţi să căutaţi un loc de muncă potrivit, acest lucru se poate învăţa. Nu este ceva ieșit din comun atunci când nu ştiţi să faceţi un lucru. Nimeni nu s-a născut învăţat, orice om care ştie să facă ceva, ştie pentru că a învăţat de la alţii sau a descoperit ceva relevant prin propriile mijloace şi abilităţi. Primul lucru pe care trebuie să-l cunoaşteţi atunci când căutaţi un loc unde să munciţi este să ştiţi ce anume căutaţi. Ar fi bine dacă fiecare om care caută un post să-și facă o autoevaluare, adică să-și pună întrebările: Ce vreau să fiu? Unde vreau să lucrez?Ce capacități am? Sunt eu oare pregătit pentru acest post? Adică trebuie să vă autoevaluați critic. Și în cazul în care ați găsit răspuns la aceste întrebări, puteți să începeți căutările.
Procedeul de a căuta și a găsi un post de muncă poate fi îndelungat și anevoios. Pentru a simplifica căutările, este binevenită și studierea pieții muncii. În acest sens ne-ar putea ajuta diferite surse informative, pe paginile cărora este plasată informație despre diverse vacanțe.
Redactarea și expedierea unui CV ar fi un următor pas în căutarea unui loc vacant. În cazul în care angajatorul a ajuns la concluzia că solicitantul are un CV interesant, el va fi invitat la interviu. În acest caz, persoana trebuie să se pregătească minuțios pentru această întrevedere.
Ținuta și punctualitatea sunt niște lucruri foarte importante atât pentru solicitant, cât și pentru angajator. Bărbații trebuie să fie tunși și rași, decent îmbrăcați. Femeile vor încerca să arate cât mai bine, nedepășind însă granița eleganței și a sobrietății. Ne vom pregăti actele ca să le găsim ușor - într-un dosar pus la îndemână în servietă sau în poșetă.
Dacă ni se fixează o anumită oră de întâlnire, o respectăm cu sfințenie. E preferabil să venim cu câteva minute mai devreme decât cu un minut mai târziu.
Atitudinea, la fel, este foarte importantă. Dacă directorul sau șeful întreprinderii intră în încăperea în care îl așteptăm, ne vom ridica în picioare. În biroul șefului nu ne așezăm decât după ce am fost invitați.
Nu vorbim primii, ci așteptăm să ni se pună întrebări, la care vom răspunde cât mai concis. Nu vom întrerupe interlocutorul și nu vom interveni inutil. Nu ne vom lăuda nici cu calitățile noastre (dacă e cazul, le prezentăm cu modestie), nici cu relațiile pe care le avem. Nu ne vom argumenta în nici un caz dorința de a obține serviciul respectiv cu motive de genul: am o familie mare, nu am bani, am un copil bolnav etc. Asemenea ,,argumente,, nu-l vor convinge pe cel care ne ascultă și, în plus, fac impresie proastă.
Nu îl criticăm pe fostul patron.
Dacă interlocutorul nostru se ridică, trebuie să facem la fel chiar dacă ni se pare că n-am spus încă esențialul. Nu insistăm să mai obținem o întrevedere și în nici un caz nu ne prezentăm a doua oară dacă nu am fost clar invitați. Așteptăm un răspuns în scris sau la telefon.
Dacă angajarea a avut loc în cursul acestei întrevederi, mulțumim pentru încrederea acordată și promitem să îndeplinim viitoarele sarcini cu maximum de conștiinciozitate. Apoi părăsim încăperea fără grabă excesivă, dar și fără să întârziem în mod inutil.
Obligația celui care angajează este să precizeze nivelul de salarizare. Dacă ofertantul nu atinge acest subiect, solicitantul trebuie să aibă răbdare și să aștepte o altă ocazie, pentru că dacă se grăbește să pună el întrebarea va face impresie proastă. Pe de altă parte, dacă oferta întârzie, trebuie să te interesezi de salariu, căci există, din păcate, destui patroni care te-ar putea folosi în perioada de probă fără să te plătească. Dacă vi se oferă un salariu prea mic, nu ezitați să spuneți, însă politicos și cu tact.
Este important ca la interviu solicitantul să ia în calcul regula ,,cine vorbește primul pierde”.
Sursa: A. Marinescu. Codul bunelor maniere astăzi (adaptare).