Vocabular
Limbă:
Limbă, f. - limbaj al unei comunităţi umane, caracterizat prin structuri proprii.
Dialect, n. - ramificație teritorială a unei limbi, cuprinzând adesea mai multe graiuri.
Grai, n. - unitate lingvistică subordonată (подчинена) dialectului.
Vorbă, f. - șir de cuvinte care exprimă o cugetare; gând, idee exprimată prin cuvinte.
Vorbire, f. – folosire a limbii în procesul de comunicare între membrii unei colectivități.
A comunica:
A comunica - 1. a da de ştire; 2. a informa, a vorbi, a spune.
A transmite - a aduce la cunoştinţa cuiva o informaţie, un gând, un sentiment.
A vorbi – a avea facultatea (способность) de a articula cuvinte.
Patriot:
Patriot, m. – persoană care își iubește patria și luptă pentru apărarea și prosperitatea ei.
Popor, n. – 1. comunitate de oameni care locuiesc pe același teritoriu, vorbesc aceeași limbă și au aceleași tradiții culturale; 2. totalitate de oameni de o anumită naționalitate; neam; 3. mulțime de oameni; lume.
Demnitate, f. - atitudine care impune respect.
Patrimoniu, n. – totalitatea bunurilor care aparţin întregului popor.
Sinonime:
|
A omeni = a respecta, a stima Sensibil = receptiv A piroti = a dormita, a aţipi Comunicativ = sociabil Înnoire = schimbare, modernizare Anevoios = greu, dificil
|
Facultate = capacitate, abilitate; proprietate, însușire Demnitate = poziție, verticalitate A sta de veghe = a sta de strajă = a sta de pază Unealtă = instrument = sculă |
Omonime:
Limbă
Limba (орган) este o unealtă cu care omul comunică în diferite limbi (речь).
Pe limba (кусок) aceasta de pământ gospodarul a sădit de toate: şi legume, şi flori, şi pomi.
Am cumpărat o limbă (рожок) pentru a mă încălţa mai uşor.